Ingrediente:
- 10 l apă,
- 1 kg smochine,
- 2 kg zahăr tos,
- 1 lămâie,
- 15 g sare de lămâie,
- drojdie cât un degetar
Se taie smochinele mărunt; tot astfel lămâia cu coajă cu tot. Drojdia se desface în puţină apă călduţă. Sarea de lămâie se pisează. Se pune totul, împreună cu zahărul şi apa, într-un borcan de sticlă de 12-15 litri şi se face din toate un amestec omogen.
Borcanul se acoperă cu tifon și se ţine la temperatura camerei (20-25° C). Se lipeşte pe borcan o etichetă pe care se înseamnă data preparării.
În primele 10 zile se amestecă în fiecare zi; pe urmă se aşează într-un loc ferit şi se lasă să fermenteze. Se ţine astfel 4-6 săptămâni, după cum este temperatura camerei, mai joasă sau mai ridicată.
Începând din a 4-a săptămână, se gustă pentru a controla dacă amestecul este suficient vinificat. Când este gata, se strecoară imediat printr-o strecurătoare, apoi se mai strecoară o dată prin aceeaşi strecurătoare, în care s-a întins un tifon.
Se toarnă vinul în sticle şi se astupă cu dopuri noi (fierte) sau cu celofan dublu. Boştina rămasă se poate folosi pentru a prepara oţet.
Dacă vinul din sticlă a depus drojdie la fund, partea limpede de deasupra se toarnă cu grijă, sau mai bine se sifonează în alte sticle care se astupa.
Sifonarea se face aşa cum se trage şi vinul din struguri la sticle (cu ajutorul unui tub de cauciuc sau de sticlă).
Vinul este bun de consumat după ce a rămas perfect limpede, curat ca lacrima şi de culoarea vinului de Cotnari, ceea ce se obține după 10 săptămâni de la data preparării.
Vinul de smochine, bine astupat, se păstrează până la un an şi capătă cu timpul gust de coniac.