Ingrediente:
- 1 kg făină,
- 50 g drojdie,
- 7 gălbenușuri,
- 2 albușuri,
- 300 g zahăr,
- 250 g unt,
- 1 lingură rom,
- 1 linguriţă rasă sare,
- 1/2 l lapte (cât cuprinde făina)
Făina se aduce cu o seară înainte în bucătărie ca să nu fie rece. Se cerne într-un lighean sau într-o copaie mică (covată). Tot atunci se pun gălbenuşurile să stea peste noapte cu puţină sare, pentru a se închide la culoare.
A doua zi se face maiaua. Se desface drojdia şi o bucățică de zahăr cu lapte călduţ (laptele prea cald opăreşte drojdia şi aluatul nu mai poate creşte).
Într-un castron mare, se opărește 1/2 ceașcă de făină cu puţin lapte clocotit şi se freacă bine, să nu facă cocoloaşe.
După ce s-a răcorit cât suferă degetul, se amestecă cu drojdia şi se bate bine până face băşici. Se presară cu făină, se acoperă cu un şervet gros şi se pune la cald să crească până ce atinge de două ori volumul său. În acest timp se freacă gălbenuşurile întâi cu sarea, apoi cu zahărul pisat şi cernut până ce se face ca o cremă spumoasă.
Peste restul de făină din lighean, care a fost ţinută la cald, se toarnă plămădeala după ce a crescut îndeajuns. Se amestecă bine, se adaugă puțin lapte călduţ, gălbenuşurile frecate, cele două albuşuri bătute spumă şi romul.
Se bate coca puternic 1/2 – 3/4 oră, fără întrerupere. Se toarnă câte puţin untul topit, călduţ, dar nu fierbinte. La nevoie, dacă aluatul este prea tare, se mai adaugă lapte călduţ.
Se adună la mijlocul vasului aluatul bătut, se presară cu făină, se acoperă cu 2-3 şervete şi se lasă să crească 2-3 ore, la loc cald, ferit de curent.
Când a crescut îndeajuns şi pojghița formată deasupra a început să crape, se unge mâna cu unt, se împletesc cozonacii pe planşeta presărată cu făină şi se pun în forme sau tăvi unse cu unt, care se umplu mai puţin decât până la jumătatea lor.
Se pun cozonacii din nou să crească la cald până se umplu formele. Se ung cu ou, se presară cu zahăr zgrunțuros şi se coc la foc potrivit, aproximativ o oră, până se rumenesc frumos.
Cozonacii gata se lasă în forme 15-20 min, apoi se scot şi se lasă să se răcorească tot în bucătăria caldă, feriţi de curent. Dacă se pun stafide în cozonac, acestea se aleg, se spală, se usucă într-un şervet şi se pun la urmă; nu se frămîntă mult stafidele cu aluatul.
Observație. Aluatul de mai sus se întrebuințează la prepararea cozonacilor obişnuiţi, la cornuri umplute cu nuci, plăcintă cu brânză de vaci sau de oi, covrigi unși cu sirop de zahăr etc.
Pentru aluaturi cu drojdie, mai fine, modul de preparare este acelaşi.
Deosebirea o constituie cantitățile mai mari de ouă, zahăr şi unt, care în acest caz nu se pune topit, ci se freacă spumă.
[…] Aluat de cozonac. […]